La un moment dat in viata, mai devreme sau mai tarziu, apare Pescuirea.

La un moment dat am fost pescuit. De Dumnezeu, de Hristos Domnul...

S-a intamplat cand aveam 32 ani si 5 luni si 5 zile...interesant, acum vad ca 32 inseamna tot un 5, nu stiu acum ce ar putea insemna aceasta suita de 3 x 5. Bun, spuneam ca am fost pescuit exact atunci, in al 33-lea an de viata, iar 33 ani a fost si varsta Mantuitorului la Inaltarea inapoi la Tronul Sau, al Sfintei si Nemarginitei Treimi.

Au fost mai multe incercari de pescuire...

Uitandu-te mai tarziu inapoi, iti dai seama de cate ori s-a incercat sa fii pescuit, sub cate forme si cu cata rabdare s-a astepta un semn de intelegere a acestui lucru.

Formele de pescuire:

Exista mai multe forme prin care Dumnezeu ne atrage la El. Toate aceste tipuri de a se face revelat, sunt toate, toate, forme de mila a Lui. In infinita lui bunanate, oricare ar fi starea noastra launtrica, oricat de decazuti am fi, El in taina, lucreaza la mantuirea fiecaruia. Ultima forma de mila, este boala, care, ca un dar, apare la un moment dat si atunci constiinta omului revine catre Creator, la gandul ca ceva gresit a facut si aparand dorinta de impacare cu acesta.

Etapele impacarii cu Creatorul, cu Hristos Domnul si Mantuitorul Nostru

In prima faza apare disperarea de a nu parasi prematur aceasta lume, frica de moarte. Si sigur, cauti orice solutie, pamanteasca in prima faza, astfel incat sa nu mori. Si, usor usor, esuand in toate aceste demersuri, pentru nefiind ingaduit de Sus, pentru ca altul e scopul bolii, nici vindecare la oameni nu vom afla.

Asadar apare necesitatea sufletului de a-si afla sensul si intrebarea daca nu cumva este nemuritor si daca este nemuritor, ce trebuie sa faca si ce au facut altii inainte pentru a evita moartea definitiva. Moartea definitiva se numeste, aflam, iadul, osanda vesnica, care este o realitate, fara indoiala. Astfel ca in aceasta faza, patrunde in viata noastra rugaciunea, dorinta de marturisire a pacatelor...frica aceasta de iad, aduce dupa sine toate aceste acte care de fapt sunt incepurul suisului, inceputul vindecarii sufletesti dar si trupesti.

Si incepem sa ne rugam, prima data ca sa nu murim, apoi ca sa nu ajungem la iad mai apoi odata ce vandecarea se intrevede, incepem sa ne rugam ca sa nu pierdem ce am dobvandit deja si incet incet ajungem sa ne rugam cu drag fata de rugaciune ca pana la urma sa incepem sa o facem din drag de Dumnezeu, de Maica Domnului intalnita si ea pe cale, din drag de Sfintii care poate, asa cum si mie mi s-a intamplat, au intervenit cu vindecari miraculoase, ferme, care nu pot fi trecute nicidecum ca si coincidente. Si mai apoi, cine are acest dar, ca pana la urma tot ce s-a intamplat pana aici, sunt daruri, sunt de la El, nimic de la noi, apoi...sa apara si dragostea cea adevarata fata de Dumnezeu, de fiecare Persoana a Sfintei Treimi, in parte, dragostea fata de Maica Domnului care a mijlocit si se simte asta ferm, dragoste inconjurata de bucurie fata de Sfintii deja prieteni, fata de Ingerul Pazitor. Minunat!

Si...Doamne IIsuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul

Incepe asa, cea mai mare lucrare de pe acest Pamant, mantuirea noastra particulara. Amin